Jurnalul intim

journalDeseori am ore sau zile în care într-un caiet sau pe o pagină de word scriu cuvinte care au un înțeles aparte pentru mine. Cred că dacă le-aș fi cumulat pe toate într-un caiet frumos cu pagini aurite, ar fi un jurnal intim pe cinste. Căci, în sinea mea am fost tentată de câteva ori de a avea un astfel de jurnal.

Un prieten intim căruia să-i destăinuiesc ideile, amintirile sau trăirile. Indiferent de starea în care te afli îți poți deschi jurnalul și să-i povestești atât cât ești pregătită să-i spui. Să revii la cele scrise pentru a analiza unele situații, să îți amintești de unele sentimente puternice, să retrăiești unele amintiri.

Mă gândesc că oamenii care dețin un astfel de prieten devotat sunt foarte împăcați cu sine. Desigur, e doar o teorie de a mea, dar totuși te simți mult mai bine când ai cui să te destăinui. În plus acel mic carnețel (sau poate mare) poate fi ales, înfrumsețat cum îți dorești. Cu mici simboluri ale unor zile, cu paginile tocite de răsfoială, cu pete de cerneală…

Un jurnal în care îți impregnezi personalitatea, stiul de a trăi, simți, modul de a vedea realiatea. Impresii de lectură, călătorii. Ah, când scriu tocmai vreau să îmi încep un propriu jurnal. Eu mi-am făcut unul de lectură, câteva de fapt, iar pe două dintre ele și acum le am puse pe raft la loc de cinste. Iar uneori le răsfoiesc pentru a-mi aminti impresiile despre o carte, listele făcute despre cele citite sau care trebuiesc citite, plus citatele pe care le-am selectat. Mărturisesc că aceste caiete albastre, căci chiar așa le numesc, sunt mici comoare de amintiri.  Și Rebreanu spunea că„Un jurnal intim poate fi, uneori, mai important decât un roman şi poate interesa ca atmosferă de laborator de lucru„.

Voi aveți jurnale intime?