Jurnalul intim

journalDeseori am ore sau zile în care într-un caiet sau pe o pagină de word scriu cuvinte care au un înțeles aparte pentru mine. Cred că dacă le-aș fi cumulat pe toate într-un caiet frumos cu pagini aurite, ar fi un jurnal intim pe cinste. Căci, în sinea mea am fost tentată de câteva ori de a avea un astfel de jurnal.

Un prieten intim căruia să-i destăinuiesc ideile, amintirile sau trăirile. Indiferent de starea în care te afli îți poți deschi jurnalul și să-i povestești atât cât ești pregătită să-i spui. Să revii la cele scrise pentru a analiza unele situații, să îți amintești de unele sentimente puternice, să retrăiești unele amintiri.

Mă gândesc că oamenii care dețin un astfel de prieten devotat sunt foarte împăcați cu sine. Desigur, e doar o teorie de a mea, dar totuși te simți mult mai bine când ai cui să te destăinui. În plus acel mic carnețel (sau poate mare) poate fi ales, înfrumsețat cum îți dorești. Cu mici simboluri ale unor zile, cu paginile tocite de răsfoială, cu pete de cerneală…

Un jurnal în care îți impregnezi personalitatea, stiul de a trăi, simți, modul de a vedea realiatea. Impresii de lectură, călătorii. Ah, când scriu tocmai vreau să îmi încep un propriu jurnal. Eu mi-am făcut unul de lectură, câteva de fapt, iar pe două dintre ele și acum le am puse pe raft la loc de cinste. Iar uneori le răsfoiesc pentru a-mi aminti impresiile despre o carte, listele făcute despre cele citite sau care trebuiesc citite, plus citatele pe care le-am selectat. Mărturisesc că aceste caiete albastre, căci chiar așa le numesc, sunt mici comoare de amintiri.  Și Rebreanu spunea că„Un jurnal intim poate fi, uneori, mai important decât un roman şi poate interesa ca atmosferă de laborator de lucru„.

Voi aveți jurnale intime?

Timpul unei regăsiri de sine

timp

“Este în regulă să sărbătorim succesul, dar este mai important să învățăm lecțiile eșecurilor” – Bill Gates

Timpul nu iartă pe nimeni, dar e bine ca unele lucruri să se întâmple mai devreme decât mai târziu. E bine să cunoști unii oameni cu adevărați, nu neapărat să-i înțelegi, dar să-i ierți. Cred că doar oamenii buni merită atenția noastră.Cu siguranță acum o fac pe filosoafa, dar, ei bine în viață întâlnim și oameni răi.

La urma urmei am o viață și am dreptul să o trăiesc așa cum vreau și cu cine vreau. Vreau să am doar prieteni buni, care să mă motiveze să fac lucruri frumoase și eu de asemenea să-i inspir.

Acum, vreau să am timp pentru mine, pentru a înțelege ce vreau, pentru a găsi acel ceva care mă va inspira și îmi va da curaj și motivație să mă bucur din plin de viață. Totuși, o singură viață am și vreau să o trăiesc frumos și fără regrete.

Timpul și modul în care îl folosim  hotărăște cum va fi viața noastră. Riscând să fiu patetică chiar cred că când avem posibilitatea trebuie să-l petrecem cu oamenii dragi, oamenii adevărați de lângă noi pentru a ne încărca bateriile și a fi mai optimiști, mai pozitivi. Uneori doar trebuie să acceptăm unele lucruri și întâmplări, uneori trebuie să cedăm, esențial să înțelegem ce să facem  și să fim de acord cu această decizie.

Eu le mulțumesc oamenilor care îmi sunt aproape și au apărut în momentul potrivit, atunci când aveam nevoie de suport, și ei au fost acolo cu un cuvânt bun.

Timpul acesta care pe cât de frumos și necesar, mai este și blestemat, căci o perioadă mergem  înaintea lui, apoi ținem pasul cu el, și după alergăm după el. Cred că trebuie să ne trăim  momentul.

Eu mi-am pierdut un vis, un vis pe care l-am conceput, dar la care pe moment sunt nevoită să renunț. Acum caut altul, vreau unul care să mă entuziasmeze, să-mi trezească pofta de viață. Dacă aveți vreo ideii, o voi asculta cu plăcere.

Acum mă bucur de oamenii mei, oamenii care sunt buni la suflet, grijulii și care mă iubesc așa cum sunt eu, cu stări mai bune,  cu lipsă de inspirație și cu moralul la pământ sau extrem de extaziată și cu capul în nori. Oamenii care se bucură sincer pentru reușitele mele și care știu că un zâmbet și o încurajare pot ajuta un omuleț să se țină cel puțin pe linia de plutire.

După cum ați înțeles și voi, m-am rătăcit, busola mea nu mai știe unde este nordul, dar eu îl caut, și îl voi găsi, sper că cât mai curând.

Vouă inspirație și prieteni buni!

Cu drag, Cristina

#comunicare #local #prieteni

stai-mai-mult-pe-telefon-decat-alaturi-de-partener-sunt-semne-ca-tehnologia-iti-distruge-viata-de-258149Recent am fost cu o prietenă într-un local, să discutăm niște planuri să punem la punct câteva situații și să ne planificăm acțiunile de Crăciun. Localul se află în centrul orașului și are vizitatori destul de mulți. Și stăm noi la masă, ea vorbește, îmi povestește ce e mai nou la ea, ce mai planifică, pe unde a fost unde se va duce. Eu o ascult cu atenție, mai fac câte o remarcă, zâmbesc și ascult. Apoi estafeta trece la mine, acum mă apuc eu de  povestit, dar pe lângă faptul că ascultă observ că prietena mea începe să mai stea și pe telefon. Telefonul unul performat cu acces la internet, în cafenea wi-fi. Eu povestesc, îi zâmbesc la un moment dat ea începe să se râdă și îmi arată o poză haioasă de pe facebook. Logic că pe mine un pic m-a iritat eu am ascultat ce spune fără să stau pe net sau cu  nasul în telefon.

În același timp trăgând o privire prin local văd aceeași situație la mai multe mese. Aici mă gândesc ori eu sunt extrem de demodată și nu mai înțeleg noile tendințe în ale comunicării sau totuși nu e politicos să discuți cu cineva și la un moment dat să intri pe internet și să stai și acolo.

Cred că e vorba și de etică și de cultură șapoi tocmai când te vezi cu un prieten să intri pe internet? La urma urmei sunt sigură că nu te vezi în fiecare zi, iar să stai pe net reușești oricând. În același timp cred că nici persoana nu o respecți dacă ea îți vorbește dar tu stai cu nasul în telefon și îți verifici mailul sau vezi ce e mai noi pe facebook. Cred eu că timp de o oră, două situația acolo nu se va schimba radical. Dar, e la discreția fiecăruia.

În același timp mă gândesc că poate secolul tehnologiei a avansat atât de mult încât oamenii își trăiesc viața pe facebook, căci acolo își dau buna dimineața și acolo își urează noapte bună. Iar ziua împart impresii și povestesc ce e mai nou.

Totuși, cel mai probabil sunt eu demodată căci nu stau zilnic pe net, nu postez ce fac și unde sunt, căci internetl, rețelele de socializare sunt doar o parte a vieții nu viața însăși. Iar oamenii din viața noastră sunt importanți, căci lor le spui despre o problemă, despre o bucurie, un vis, o dezamăgire… celor care îi vezi zilnic și nu online.

Pote ar trebui de scos wi-fi-ul din localurile publice și astfel  ar crește nivelul de comunicare dintre oameni. Căci da, eu tot am cont pe facebook, google + și nu doar, dar prefer comunicarea cu oamenii decât cu niște avatari. Prefer să râd sănătos cu cineva, să comunic, să mă bucur de compania cuiva… Sper că și voi preferați o astfel de comunicare.

 

 

Vreau să fim prieteni

maini-femei-shutterstockDa, vreau să ne împrietenim, tu și eu. Vom fi cei mai buni prieteni, ne vom distra împreună și vom face cele mai frumoase năzbâtii, tu vei fi cel ce mă va ajuta mereu, iar eu la rândul meu. Noi doi vom fi preteni. Da, va fi frumos.

Eu voi visa alături de tine, tu mă vei asculta. Nu contează ce se va întâmpla eu te voi ajuta, voi fi mereu acolo ca tu să poți fi sigur de prietenia ce ți-o port. Vom merge împreună și ne vom distra, com lucra cot la cot, vom râde și vom plânge. După poate facem ceva nebunesc, doar tu și eu, doar noi. Va fi minunat, noi doi pritenei vom stăpâni lumea, sau poate universul. Cred că asta cel mai puțin contează, dar totuși vedem noi ce vom face.

Desigur, noi ne vom certa, căci nici cerul nu este mereu albastru, dar noi oricum vom fi prieteni, vom fi cei mai buni prieteni, doar tu și eu.

Eu voi fi tu pentru mine, acel tovarăș care mă va susține și îmi va oferi mereu cele mai frumoase amintiri. Doar noi putem sta o noapte întreagă privind acel film (care e plictisotor deja, dar totuși dacă l-am început trebuie să-l terminăm), care ne râdem de la aceeași carte și același moment, avem glume pe care doar noi le înțelegem, știm ceva ce nimeni nu mai știe, avem secrete și nimicuri care ne leagă, da, noi suntem prieteni.

La sigur toți au măcar un prieten de ăsta cu care fiecare moment e deosebit. Alături de care viața are un alt farmec, alături de care simți altfel, respiri  și trăiești mai intens.

barbat femeieAsta e prietenie cel mai scump sentiment și legătură. Deci haideți să fim prieteni să avem glume comune și mici secrete, să ne bucurăm de copmania altuia. Iar atunci când vom ajunge în impas, să știm că noi suntem prieteni, iar ceea ce neleagă e mai presus de orgoliu, mândrie…

Deci, cum vrei să fii prieten cu mine?

Este o întrebare pe care o pui sau nu, dar oricum ai în viață oameni fără de care viața va fi mai dificilă, mai plictisitoare.

Indiferent la ce vârstă și în ce moment, dar la sigur s-a înfiripat o prietenie între tine și încă cineva. Păstrează relația dată, căci prietenii sunt pentru o viață, ei sunt o parte din familie.

Avem nevoie de experiență !

raspunsurile-destepte-la-cele-mai-dure-intrebari-adresate-la-interviul-de-angajare_size9Deci tocmai am finisat facultatea și ca și mulți alți absolvenți am încercat să văd ce și cum e pe așa numită piață a muncii. Păi iată cum vine, absolvenții nu sunt la căutare, decât dacă acceptă să lucreze în calitate de voluntari, dar nu e sigur că îi vor angaja, apoi posibil ca stagiari dar e perioadă de probă și iar plutești în aer căci nu știi și nu poți fi sigur că vei fi angajat.

Dar oare de ce? Ăștia care caută să angajeze pe cinve nu au fost și ei absolvenți sau nu știu că facultatea totuși îi dă careva abilități, și da ok, hai că îl accepți ca stagiar sau nu mai știu eu ce, dar măcar achită-i perioada de probă. De ce am ales tema dată, simplu căci azi ca să te angajezi se cer neapărat studii superioare și o experiență de 3-5 ani, iar dacă găsești undeva de un an atunci fii bucuros.

Bine, dar cum să obții experiența dacă nimeni nu dorește să te i-a la lucru, majoritatea căutând cu experiență. De fapt toți absolvenții au experiență căci toți fac stagii practice în timpul studiilor și toți sau nu chiar depun efort pentru ca să obțină cunoștințe.

Poate sunt subiectivă, și da sigur sunt, dar cred că fiecare merită o șansă. Faptul că vii și spui da am experiență, de trei ani în spate am lucrat acolo și acolo, acest fapt nu demonstrează că ești neapărat un specialist bun. În special că acum din ce în ce mai mult tinerii singuri își aleg calea pe care să o urmeze, și nu mai ascultă sfaturile părinților, care desigur ne vor binele dar totuși.

Aici cred că e foarte important ca angajatorii să deie o șansă proaspeților absolvenți, deoarece aceștia au idei, au acel entuziasm care aduc un suflu nou în echipă, plus nu au gândirea clișeizată. Totuși cred că un tânăr în echipă revigorează și uneori aduce compania la un alt nivel.

Totuși, tuturor tinerilor (inclusiv și mie) le doresc succese în fiecare început, iar cum mi-a spus mie un coleg de la fostul job, dacă nu aici, atunci la sigur în altă parte îți vei găsi norocul, nu dispera totul va fi bine, important este să vrei și să crezi.

Cred că fiecare îți dorește un job bun, sau de ce nu propria afacere, deja trebuie să trecem la acțiune căci ce e a nostru este pud deoparte 😉

P.S. Visurile ne sunt aripi iar cu ele putem atinge orice culmi.